Centenar anexare Basarabia

 

1912
ANR
Categorie:

Descriere

Centenar anexare Basarabia

Anunț prin care primarul orașului Ismail aduce la cunoștința cetățenilor mulțumirile țarului Rusiei pentru “exprimarea de către deputațiunea districtului Ismail a sentimentelor de patriotism și că anexarea Basarabiei este dorința și voința Majestăței sale” (16 ianuarie 1912).

 

În anul 1871 Basarabia este transformată din „oblastie” într-o simplă „gubernie” a Rusiei. „Schimbarea aceasta – aşa cum pe bună dreptate apreciază istoricul Ion Nistor – a avut urmări foarte grele pentru propăşirea neamului românesc din Basarabia. Limba română dispare din biserici, din şcoală şi din viaţa publică, unde mai fusese îngăduită pe lângă cea rusească. În urma măsurilor acestora o eră nouă începu în istoria Basarabiei, era rusească”. Un fenomen care va crea mari neplăceri curţii imperiale de la Petersburg, a fost emigrarea în masă a ţăranilor români din Basarabia spre Moldova, fenomen declanşat chiar în anul 1812, când peste 30.000 de ţărani vor trece Prutul pentru a scăpa de brutalităţile noii administraţii. Urmărind un dublu obiectiv, necesitatea repopulării localităţilor pustiite de operaţiunile militare, pe de o parte, dar şi deznaţionalizarea noii provincii prin rusificarea populaţiei băştinaşe, pe de altă parte, guvernele Rusiei ţariste vor recurge în scurt timp la o masivă colonizare a Basarabiei cu populaţie alogenă, adusă din diverse regiuni ale Turciei, Poloniei, Germaniei, Elveţiei etc., unde aceasta era persecutată şi ducea o viaţă de mizerie. Respectiva populaţie a colonizat mai ales partea de sud a Basarabiei (Bugeacul), aşezându-se în special în judeţele Akkerman, Ismail şi parte în judeţul Bender (Tighina), unde anterior locuiseră tătarii, ridicaţi la 1808 de autorităţile militare ruse şi strămutaţi în Crimeea. Rezultat al acestor colonizări masive de populaţie alogenă, deja către mijlocul secolului al XIX-lea aspectul etnografic al Basarabiei suferise modificări esenţiale comparativ cu anul 1812. Apăruseră o seamă de aşezări cu nume puţin obişnuite locuitorilor acestui teritoriu, cum ar fi: Catzbach, Crasninscaia, Maloiaroslaveţ, Tarutino, Teplitz, Arţiz, Paris, Ferşampenuaz, Berezina, Borodino, Brien, Cleaştiţ, Gnadenthal, Sabalat, Friedenthal, Eighenheim, Denevit,Hofnungsfeld, Marienfeld, Neufeld, Mansburg, Olghienthal, Peterstal, Shalsburg, Blumenthal etc.. Totuşi, în pofida eforturilor administraţiei ţariste de a modifica aspectul etnografic al Basarabiei, măsurile respective au afectat preponderent oraşele şi târgurile guberniei, unde îşi stabiliseră reşedinţa organele administrative, judecătoreşti, militare şi confesionale ruseşti. Cât priveşte populaţia rurală, ţărănimea basarabeană, aceasta – în pofida vitregiei vremurilor – a rămas, practic, aceeaşi cum a fost şi până la 1812.

Contact

DESPRE ACEST PROIECT

Muzeul Virtual este un proiect al Muzeului Național de Istorie a României ce prezintă în manieră virtuală principalele expoziții ale MNIR.

MUZEUL NATIONAL DE ISTORIE A ROMANIEI

Calea Victoriei 12 Sector 3, 030026 București, România.
Tel: +40 21 315 82 07
relatiipublice@mnir.ro

CALL: 021 315 8207

Toate drepturile rezervate de catre Muzeul Virtual 2020.

Contact